Plumb is a profound exploration of the melancholic and desolate landscapes of the human psyche, masterfully penned by George Bacovia. This work embodies the essence of Romanian Symbolism, transcending the boundaries of literary currents to reach a universal appeal.

Bacovia's poetry serves as an exquisite lesson in the relationship between reality and transformation, between mimesis and representation. He ingeniously theatricalizes not only suffering and tragic sentiment but also the world in its apparent unfolding.

The real is de-natured, projecting the internal landscape of the self and a dominant feeling of desolation onto the canvas of reality. The world becomes a cemetery, the landscape a tableau of death, the psyche a screen of terrifying evanescences, and the social environment a theater of perpetual poverty and unhappiness.

Everything functions as a whole; one exits depression only to enter another variant of it. The relationship between the interior and exterior deepens the sense of insecurity that dominates the subject.

Adam și Eva este un roman aparte, scris de Liviu Rebreanu în 1925. Tema principală este metempsihoza, credința în reîncarnare. Cuplul arhetipal se caută și se reîntregește în șapte perioade istorice extrem de diferite.

Romanul începe cu o scenă intrigantă pe strada Lăpuşneanu, într-o zi ploioasă, unde protagonistul întâlnește o femeie cu ochii verzi, mari, care îi par cunoscuți. Privirea lor se întâlnește cu o bucurie inexplicabilă, ca și cum s-ar fi revăzut după mult timp.

Acest moment declanșează o călătorie fascinantă prin timp, explorând diferite vieți și perioade istorice, în care sufletele pereche se întâlnesc și se regăsesc.

Originalitatea romanului Moromeţii stă fără îndoială în noua viziune asupra lumii rurale. Cele două volume conţin povestea unei familii de ţărani din Câmpia Dunării, mai precis din satul teleormănean Siliştea-Gumeşti, care cunoaşte, de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă şi simbolică destrămare.

În volumul I, satul e înfăţişat cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, în vara anului 1937, într-o perioadă de relativă sau iluzorie stabilitate socială, perioadă în care timpul era foarte răbdător cu oamenii. Spre deosebire de înaintaşi, care au văzut satul din Câmpia Dunării zbuciumat, angajat in acţiuni disperate, Marin Preda descrie, în primul volum din Moromeţii un sat în care nu se petrec drame zguduitoare, formidabile răsturnări şi unde nu clocoteşte răzvrătirea.

Traiul populaţiei din Siliştea-Gumeşti nu e uşor deloc, decât pentru câteva familii înstărite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Bălosu sau Iocan, dar nici peste măsură de amărât nu este. Îi apasă pe mulţi impozitele, fonciirea şi alte neajunsuri dar ele pot fi încă suportate de oameni, care se adună cu plăcere duminica, la taifas, în poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevărate dueluri ale inteligenţei.

Siliştea-Gumeşti este o comună mare, cu două biserici, o şcoală cu patru sute cincizeci de elevi înscrişi şi vreo şapte învăţători. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restrânse ale ţăranilor şi moşia Marica, vegheată cu străşnicie de un paznic. Afară de bogătaşii satului, care au case mari, ţăranii ceilalţi vieţuiesc în case cu două sau trei camere şi chiar in bordeie.

Gospodăria Moromeţilor pare solidă şi grija conducătorului ei este s-o menţină intactă. E pentru întâia oară când în literatura română ţăranul nu este stăpânit de ideea de a avea pământ, ca şansă a fericirii sale, ci de a şi-l păstra.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război is a remarkable novel by Camil Petrescu, first published in 1930. The book presents a classic love story intertwined with a war diary, creating a narrative that challenges traditional genres.

The novel is narrated in the first person, offering a unique perspective that blends emotions of jealousy and the harsh realities of war. This combination provides an innovative approach to storytelling, distinguishing it from other novels of its time.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război marks a profound and radical reform in the novel genre, ensuring that literature would never be the same after its release.